Ȋmi place să mă joc de-a Izbăvirea!

Ȋmi place să mă joc de-a Izbăvirea!
E jocul bun, corect, şi-l fac cu Dor!
Ȋncep uşor, visându-mi Fericirea
Pe care-o caut magic prin decor,

Iar de-o găsesc, mă uit după Smerire!
Unde-o fi Ea, de-mi trebuie urgent?
Ei, da! O tot găsesc după Iubire,
Ascunsă-n grabă de un hoţ fervent,

Numit “Păcat”, prin lumea cotidiană,
Pe care cu-o Căinţă-l dojenesc!
Ce mai avem? Iertarea diafană,
Milostivirea dusă-n Har Ceresc,

Și-Ajutorarea blândă şi cuminte
A fiecărui om, prins în nevoi!
Mai caut o Credinţă-n Cele Sfinte,
Și gata: MÂNTUIREA e cu noi!